Fără tine sunt OK

Moneda falsă și cei doi lei sunt toată politica unui om care jură că fără ea este în regulă.

Se declară bine și, în același refren, îi pune iubirea la preț de monedă falsă. Fără el, ea nu valorează nici doi lei. Cine spune că fără ea este în regulă își ține moneda falsă și cei doi lei la vedere, cu curs și cu martori. Indiferența are program de lucru. Cu cât repetă că e bine, cu atât prețul ei devine mai precis, iar precizia e opusul unei păci.

Târgul cu floarea și spinul spune același lucru o singură dată, chiar dacă obiectele se schimbă. Apoi vine diamantul aruncat pe jos, gata să fie luat de un trecător, și ciuda ei. Aici se urcă el în piatră. Doi lei erau pentru ea. Diamantul e el. Ea a aruncat ce el încă numește prețios. Cineva poate să îl ridice din fața ei.

Ok-ul repetat ține socoteala deschisă. Indiferența lucrează peste program ca să dovedească cât a valorat, și dovada e mai gălăgioasă decât regretul pe care refuză să îl spună pe nume.