Buzunarul meu vorbește

Banii vorbesc orice limbă ca talentul să ajungă la dușmani deja tradus.

Mândria nu cere o faptă povestită. Cere o sală. Dușmanii sunt publicul în fața căruia secretul s-a terminat, iar talentul cel mare stă în buzunar, amestecat cu banii. Cine trebuie convins nu e o iubită. E cercul care ar putea spune că lauda e goală. O limbă a lui ar cere traducere, iar traducerea ar lăsa loc de îndoială. De aceea vorbesc banii. Sunt mai rapizi decât o explicație și mai greu de contrazis decât un talent lăsat singur.

El se anunță rege al distracției către România și către producători înainte ca refrenul să predea microfonul. Proba vine imediat, și proba e averea. Talentul fără bani ar rămâne o părere spusă în sală. Banii fără talent ar fi doar cheltuială. Înnodate, talentul și banii nu mai pot fi despărțiți de dușmanii chemați să asculte.

Dușmanii țin loc de acustică. Fără dușmani, lauda n-ar avea unde să se audă. Buzunarul, fără ei, ar vorbi în gol. Mândria are nevoie de martori care nu îi vor binele. Secretul s-a terminat abia când ei sunt de față să îl audă.