Vali Vijelie

Numele de scenă, spune în acel interviu, l-a copiat după un văr care cânta lăutărește foarte bine și care îi era idol. În 2006 își rezuma începutul așa: har de la Dumnezeu și dar de la naș. Genul, spunea, îl cântă de mic. Piesele și le făcea în mașină, la masă sau în pat. În același interviu leagă de numele lui „Ursulețul de pluș”, cu Florin Baboi. În februarie 2021, la „40 de întrebări cu Denise Rifai”, reluat de Adevărul și de Libertatea, leagă porecla de același văr, Mircea Vijelie, și de vorba oamenilor că cânta „ca o vijelie”. Prima cântare pe care o povestește este la 13 ani, la un botez. Înainte, cântăreții mergeau din casă în casă. El spune că a învățat pe prispă.

În 2006 voia un critic care să spună ce este maneaua: un ritm, două note, trei acorduri. Recunoștea că lăutăreasca a luat din mai multe genuri și că, uneori, cântă ceva în joacă și prinde. Cincisprezece ani mai târziu, în platoul din 2021, formula de lucru rămâne cea de sală. Maneaua, spune el, este muzică de petrecere. La o nuntă nu se cântă doar manele. Părintele genului, repetă atunci, este Dan Armeanca, și trebuie respectat. Fraza este a lui, spusă și în 2006 ca dilemă, și în 2021 ca atribuire.

Între studioul din 2006 și emisiunea din 2021, Vijelie a rămas interpret de petrecere. Platoul din februarie 2021 îl cheamă tot ca solist de sală, cu întrebări despre nunți și despre început. Același om, din Giurgiu și Militari, era încă pe afiș la cincisprezece ani după interviul lung din Jurnalul.

A intrat prin lăutăria de familie, a luat un nume din casă și a ținut maneaua în zona petrecerii. În 2006 încă cerea o definiție de critic. În 2021 o dădea el, ca muzică de sală. Când i se cere originea genului, o trimite spre Armeanca. Poziția lui, în ambele interviuri, este de solist de petrecere.

Rusu rămâne numele din buletin. Vijelie este numele de afiș, luat din familie și rămas peste schimbarea de deceniu. În februarie 2021 încă explica genul ca muzică de petrecere, la Kanal D, și încă își punea începutul la botezul de la 13 ani.