Dan Armeanca

În interviu confirmă o primă înregistrare în 1990. Discul se numește Muzică țigănească, pentru că așa se vorbea atunci, și este cântat în romani. Paul Stîngă, de la Eurostar, l-a sunat pe fix, la mama lui. L-au tras la Electrecord, cu tobe, bas, clape și clarinet, într-un studio obișnuit cu coruri. Lângă formațiile care cântau românește, Azur, Odeon, Albatros, a lui cânta în romani. În 1992 a mers la Festivalul țigănesc din Polonia, cu vreo cincisprezece orchestre din Balcani, și spune că a luat locul întâi. Premiul, în relatarea lui, a fost de 20.000 de dolari. La întoarcere a cântat la o petrecere mică, la ambasada Poloniei.

Adrian Minune este, în cuvintele lui din 2016, elevul lui. Vice reia și o vorbă mai veche a lui Minune, de la televizor: că Armeanca este titanul muzicii pe care o cântă, că de la el a învățat tot ce știe și că este un fel de Frank Sinatra al manelelor. Florin Salam, tot în acel interviu, îi apare ca un solist foarte bun care face show. Pe Vali Vijelie îl punea pe un drum mai simplu. Vali Vijelie, în 2021, îl numește la rândul lui părintele manelelor. Sunt atribuirile lor. El își pune începutul stilului la uzină, cu băieții de acolo.

A stat în Canada șase ani. Spune că a cântat la Quebec Osho și că a avut un contract de vreo zece spectacole, prin Toronto, Montreal, Vancouver și Edmonton, mai degrabă cu instrumentiști de acolo decât la petreceri românești. S-a întors. La 2 iulie 2016 cânta la Outernational Days, în Grădina Uranus. În paralel lucra la o orchestră de cincisprezece oameni și preluase orchestra tânără a fiului său, Elis. În 2002 scosese un disc mai încărcat, la magazinul Muzica. Directorul Electrecordului îi spusese că zece piese în maniera aceea ar putea călători.

Ce îl desparte, în propria lui poveste, este limba și echilibrul. A cântat în romani când sala cerea românește, apoi a văzut piesele lui traduse. Se plânge, în 2016, că orchestrele cântă prea tare și că el dozase sunetul. Discogs îl înregistrează ca solist, compozitor, chitarist și șef al Formației Dan Armeanca, frate cu Vasile Armeanca și tatăl lui Elis.

În iunie 2016 era la repetiție, cu un concert anunțat peste câteva săptămâni și cu orchestra fiului în grijă. Voia să mai cânte câțiva ani și să lase un stil, nu o poreclă. Titlul de întemeietor rămâne al celor care i-l pun: al ziarului, al lui Minune, al lui Vijelie.